Evanghelia după sfântul Luca

traducerea catolică

Capitolul 5, vv. 1-11

Pescuirea minunată. Cei dintâi discipoli

(Mt 4,18-22; Mc 1,16-20)

1 Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét, 2 [Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă țărm, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă.

4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!”. 5 Răspunzând, Símon i-a spus: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești, încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”. 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o împreună; 10 la fel și pe Iacób și pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoțitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”. 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe [Isus].

Textul a fost copiat în clipboard